Am lipsit. Uite de ce!

Mult prea mult timp a trecut de la ultima postare, fapt pentru care imi cer scuze si promit sa nu se mai repete! De vina-s proiectele de la facultate, cantitatea enorma de munca necesara prin curte, dar si altele, de-ale vietii…

Astazi, fara poze, raman restant. O sa urmeze si multe poze, curand, trebuie sa fac putina ordine prin foldere 🙂

La categoria “Ce s-a mai facut”, ar cam fi urmatoarele:

– am rearanjat dalele pietonale din curtea caselor intr-o noua forma de trotuar;

– am insamantat iarba pe unde era pamantul batatorit, tot in curte;

– am facut o curatenie generala prin case, care era mai mult decat necesara;

– am dat pomii cu var, lucrare simpla si de efect;

– aproape am finalizat gratarul, care a trecut printr-o schimbare de proiect fata de ceea ce gandisem initial;

– am terminat de vopsit garduletul proaspat facut pentru a largi curtea caselor cu aproximativ 100 mp;

– am asezat dale pietonale din beton pe aleea principala din gradina, sa nu ne mai noroim asa rau la ploi;

– am inceput si noi rasadurile, in ladite si pahare;

– am pus, direct in gradina, seminte de dovlecei, salata, rosii, spanac, fasole “fideluta”, morcov si inca ceva arpagic. Au rasarit salata si spanacul, restul sunt in asteptare;

– am terminat de sapat toata suprafata destinata culturii de anul acesta;

– am terminat taierile de primavara la pomi si vita de vie;

Cred ca ar mai fi si alte maruntisuri, dar nu mi le amintesc acum 🙂

Sa trecem acum la “Ce e de facut”:

– finalizarea gratarului, care implica placarea blatului, aplicarea unui lac pentru piatra pe caramizi, ceva rafturi pentru partea de jos, si alte mici bibileli, ceea ce s-ar traduce, simplu, in “o zi de munca”;

– curatenie generala in magazia din spate, de la gaini, unde e haos;

– construirea unui raft nou pentru magazia mai sus amintita;

– pergola/ foisor pentru zona de gratar – avem ideea, n-avem timp si materiale 🙂

– alte insamantari, direct in gradina;

– sa cumparam cativa puisori, imediat dupa sarbatori, plus furajele aferente;

– mi-as lua si niste rate, de frumoase, dar avem o suprafata prea mica pentru cresterea lor in conditii prielnice;

– construirea unui zid la mansarda casei noastre, ca sa evitam situatia actuala in care cele doua camere comunica direct cu exteriorul;

– ceva imbunatatiri estetice pentru magazia din curtea caselor, cea destinata bauturilor si conservelor de tot soiul;

– turnare alei din beton pentru accesul masinilor. Ori pietris cu borduri din beton. Ia ziceti, cum e mai bine/ mai frumos?

Cam atat, asa de inceput, ne facem incalzirea in primavara aceasta. Mai departe, om vedea.

Poze si altele, intr-o postare ulterioara, pentru astazi, scurt si concret 🙂

Spor la treaba si voua, ca noi avem destula.

 

 

Edit: uitasem ce e mai important de facut! Gardul de la gradina, singura latura care a ramas “neinnoita”. Momentan, avem un gard “de te apuca plansu’ ” 🙂

Advertisements

De toate pentru toti

Incep, asa cum e corect, cu pozele promise. Avem, deci, pe lista:

– noua semibolta, pe care am facut-o din ceva tevi ramase de la desfacerea boltii mari, din curte. Nu-i vreo opera maiastra, dar isi face treaba. Trebuie sa-i mai dam o mana de grund, si cam atat, sa vina strugurii 🙂

IMG_20130314_100215

IMG_20130314_165224

Imi cer scuze pentru fundalul neplacut din cea de-a doua poza, unora nu prea le pasa cum arata curtea lor, se pare 🙂 Iar gardul nostru, acela din lemn, care este lasat, va fi inlocuit in primavara aceasta cu plasa de sarma, prinsa pe tevi batute in pamant.

– urmatoarele poze promise sunt cele cu straturile puse recent, cu spanac, usturoi, inca ceva ceapa, salata, si ce-o mai fi pe acolo 🙂 Avem si primul firicel de ceapa care ne zambeste timid. Usturoiul pus din toamna, falnic si semet, pare ca-i rade in nas.

IMG_20130314_100325

IMG_20130314_100253

IMG_20130314_100313

Cam atat cu pozele restante, continui, insa, cu prezentarea a doua “proiecte” la care m-am inhamat. Astazi, avem:

Proiectul nr. 1: Gratarul

Ca orice familie, si noi avem prieteni. Mai multi, mai putini, mai apropiati, mai noi, sunt prietenii nostri. Care prieteni, ei bine, ne mai si viziteaza, cand vremea-i buna. Iar la o vizita, orice musafir devine mesean 🙂 Si uite asa ajungem la subiectul discutiei. Ca niciodata un gratar nu strica. Momentan avem un gratar rotund, cu picioare, a costat vreo 25lei, dar incepe sa rugineasca. Cum noi nu ne omoram cu iesirile in aer liber, pentru ca avem “aerul liber” chiar la noi acasa, am decis ca un gratar zidit n-ar strica. Dupa ceva cautari pe net, furat idei, cerut si primit sfaturi, ne-am hotarat ca o sa-l construim cu materiale pe care le avem.

Mai precis, partea inferioara din boltari, care vor fi tencuiti, apoi zugraviti in alb. Boltarii ii avem de la un cotet pentru pasari pe care l-am desfacut (era facut tot de noi, dar s-a dovedit a fi adapost mai bun pentru paduchi, decat pentru gaini). Mai departe, partea superioara va fi construita din caramizi simple, pline, pe care le-am recuperat in momentul in care am schimbat acoperisul casei parintilor, tot atunci refacand si cosurile de fum.

Iata gramada de boltari din spatele casei, si caramizile:

IMG_20130314_095841

IMG_20130314_095904

Ce-i drept, nu arata prea grozav, dar va rog sa ma credeti pe cuvant ca, la final, gratarul nostru va arata foarte bine 🙂

Dupa ce i-am carat la “locul faptei”, i-am asezat, de proba, in pozitia in care vor sta la final.

IMG_20130314_101729

Deocamdata ne-am oprit aici, de fapt ne-a oprit ploaia. Pana cand va ajunge ca in poza de mai jos (impropriu zis – proiectul gratarului), mai dureaza ceva, dar va tin la curent.

Untitled

Va urma …

Pentru data viitoare, mi-am dat “tema de casa” – o sa finalizez placarea cu faianta a bucatariosufrageliving-ului casei noastre (proiectul nr.2). Mai am vreo 8-10 placi de montat, dar timpul nu-mi permit sa lucrez cat si cum trebuie. Asadar, va urma si aici.

IMG_20130314_141405

Intr-o alta ordine de idei, am continuat amenajarile in gradinita cu flori a mamei. Am sapat acolo unde buruienile se imprietenisera cu florile, vom pune altele in scurt timp. Am pus iarba in partea din dreapta pietrelor, sunt tare nerabdator sa vad firicele mici, verzi si plapande iesind din pamantul maroniu 🙂 In partea din stanga, conform delimitarii “pietroase”, avem lalele, bujori, zambile, stanjenei, si inca alte cateva soiuri pe care nici mama nu le mai tine minte. Acolo va ramane permanent pamantul “negru”, nu vom lasa iarba sau buruienile sa se dezvolte. Nu stiu daca e cea mai reusita combinatie, dar trebuia sa fie cumva, nu? 🙂

IMG_20130314_163157

IMG_20130314_163203

Iata si o imagine din unghi opus cu florile mamei, si o privire mai de aproape asupra bujorilor roscovani care se ivesc, mangaiati de temperaturile pozitive si razele de soare tot mai dese.

IMG_20130314_102708

IMG_20130314_163135

Unde nu este sapat, avem deja iarba semanata de anul trecut, va arata mult mai bine dupa prima tunsoare.

Trandafirilor incep sa le creasca frunze, e semn ca iarna e deja plecata de-acum.

IMG_20130314_150610

Si, ultima achizitie, un coacaz negru, incepe sa infrunzeasca simpatic. Aveti idee in al catelea an de vegetatie incepe sa rodeasca? 🙂 Mi s-a facut pofta…

IMG_20130314_165116

Cum temperaturile inca nu permit scoaterea plantelor la aer, mama a organizat o mica expozitie, cu ceva muscate, un trandafir, si alte verzi 🙂

IMG_20130314_102744

Dulaii, dragii de ei, parca se minuneaza si ei de atat verde. Privesc in toate partile, doar, doar, or mai descoperi ceva.

IMG_20130314_165426

Pentru doamne, daca vreti un buchet de
IMG_20130314_163709

va invit sa ne vizitati cu drag la casa cu brad la poarta:


IMG_20130314_143032

IMG_20130314_143125

O seara placuta sa aveti, oameni buni. Si nu va sfiiti sa lasati un comentariu, ma bucura foarte mult sa va citesc gandurile!

Despre ograda, mai pe larg

Spuneam, in prima mea postare, ca, impreuna cu parintii mei, avem, la 8km de Pitesti, in comuna Cateasca, un teren micut, de 1200mp, teren pe care l-au cumparat ai mei in anul 2000 (ehe, cat a trecut de atunci), impreuna cu casa batraneasca a fostilor proprietari, doi batranei simpatici foc.

La momentul achizitiei, casa era intr-o stare acceptabila, spre proasta, avand cateva tigle sparte, peretii cojiti, pe alocuri, ma rog, probleme tehnice aferente oricarei case cu o asemenea varsta (construita in 1959, dupa spusele lui nea’ Toma – fostul proprietar, batranelu’ simpatic, ati inteles voi).

Gradina era nemuncita de cativa ani, pesemne ca pe nea’ Toma si frageda-i sotie ii cam lasasera genunchii. La fel si curtea, cam neingrijita, buruieni cam peste tot, o magazie veche din PFL, intr-o parte, un cotet din beton neterminat (constructie strasnica – buncar antiaerian), stimabila toaleta “de fundu’ curtii”, si alte cateva acareturi neinsemnate.

La intrare, o bolta de vita de vie mare, facuta cam “la norma”, din diverse tevi, fiare si alte metale sudate impreuna, dar care isi face inca treaba. Se va reconstrui in primavara aceasta, pentru ca nu putem renunta la struguri (avem 7-8 soiuri senzationale – sa traiesti nea’ Toma), dar nici nu mai putem sta cu o incropeala de bolta (aici e moftul meu, alor mei nu le prea pasa de chestii estetice, dar las’ ca vine tineretu’ din urma, si atunci sa te tii cu renovarea, neica!)

Flori, multi trandafiri, zambile, narcise, ghiocei, lasate de tanti Ioana (stiti voi, “muierea lu’ nea’ Toma”), plus alte cateva soiuri plantate si ingrijite de draga-mi mama.

In gradina, am mostenit cativa pruni, doi meri, un par de care m-am indragostit de acum 12 ani, un nuc care refuza sa mai creasca, si cam atat. Dar aici a intervenit tata, horticultor de seama, care mai avea sa planteze ceva cocotieri si un frasin, si ar fi completat savana. Avem acum 6 gutui, 12 pruni, 6 meri, 4 piersici, doi peri, un cires, vesnicul nuc, un zarzar (e, de fapt, al vecinului de la Sud, dar toate fructele cresc spre gradina noastra), doi visini, si un smochin (cred ca asta intra la arbusti). Avem capsuni (din-alea care rodesc de mai multe ori pe an, am avut capsuni pana la prima ninsoare), avem zmeura, si cam atat cu dulcegariile, daca-mi mai amintesc, va mai spun.

Dar nu pot sa neglijez legumicultura mamei, ca isi pierde toata primavara in gradina, sapa, pliveste, copileste, resadeste, etc, iar apoi toata vara le uda, le ingrijeste, le numara, le face inventaru’, si tot asa. O ajut si eu, de multe ori, dar mai mult o ajuta tata, ii mai las, sunt inca in putere, o sa intervin si eu cand va fi cazul. De la rosii si castraveti, pana la cimbru, menta, ridichi de 7soiuri, telina, radacinoase, ceapa, usturoi, praz, tot ce va puteti imagina. Uneori ma mir cat poate produce o gradina de 5-600mp. Nu neg, e multa munca, dar si rodul muncii e exceptional, stau marturie camara plina, burtile satule si sacosele doldora cu care ne parasesc toti musafirii.

Planuiam anul asta sa ii construiesc mamei un solar, micut, de 80-100mp, in care sa-si omoare inceputul de primavara, dar, “din cauza de motive”, s-ar putea sa se amane lucrarea asta.

Avem si pasari – a fost moftul mamei, citez: “Eu nu ma mut la curte daca nu am gaini, sa le arunc cojile de ou pe geam, sa le ciugule, si firimiturile, luati-mi gaini, sa-mi tina de urat!” N-am avut de ales si ne-am conformat – am purces de am luat oratanii pentru curte, in prima faza 50 pui, dupa care mamei i s-a parut cam greu, asa ca, in anul urmator, ne-am limitat la 35, plus vreo 10 ouatoare ramase din primul an.

La capitolul “Necuvantatoare”, tre’ sa amintesc si paznicii curtii, Bobi si Pufu (alegeri nu tocmai inspirate ale numelor), un maidanez pe care il avem de 10ani, si o corcitura de pekinez, un drac blanos, fost mancator de papuci, actual saritor la 100m garduri, “dupE gagici”. Am avut si o pisicuta, dar nu prea a fost atrasa de tavaleala zilnica pe care o primea de la Bobi si a ales sa-si schimbe domiciliul.

Si acuuum, ca v-am prezentat, cat de cat, mediul inconjurator, sa trecem pragul casei, sa stam la un pahar de vin si sa povestim, daca mai puteti.

Casa parintilor, aflandu-se in starea mai sus mentionata, cerea ingrijiri, asa ca, de-a lungul anilor (bai, chiar au trecut 12ani…), a primit tencuiala noua in fiecare camera, zugraveala noua (care s-a decolorat mai ceva ca varul de pe vremea bunicii), acoperis nou (din tabla ondulata, dupa buget, coane Fanica), ceva geamuri mai de secolul XXI, si diverse alte maruntisuri. Desi pare maricica, din exterior, inauntru iluzia se risipeste, intram intr-o sala mare, inchisa cu cornier (arhitectura zonei, dom’le), care da in doua camere (momentan, ambele functioneaza pe post de dormitor) si bucataria, micuta, 9-10mp, din care se face accesul in baie. Si cam atat.

Casa tinerilor, construita in regim propriu, cu diverse echipe de muncitori, mai mult sau mai putin priceputi, este, teoretic, structural vorbind, finalizata. Practic, va trebui sa ingrop muuuuulte salarii acolo daca vreau sa fie dupa bunul meu plac. E micuta, cu o amprenta de 8×6.5m, cu scara exterioara catre mansarda. Avem la parter o camera nefinalizata, care va deservi drept bucatarie, zona de luat masa, zona de pierdut ziua, momentan are doar parchet, faianta, zugraveala, multe retusuri de facut, si maaare nevoie de mobila, electrocasnice, etc, etc. – pe viitor, nu e urgent. Urmeaza baia, deloc mare, dar finalizata si utilizabila (de asta am scapat). Continuam turul casei cu dormitorul mic, finalizat in proportie de 95% (mai are nevoie de ceva maruntisuri, pana sa fiu multumit pe deplin), pe care il folosesc doar pe perioada verii (nu avem inca centrala instalata, avem sobe, dar folosim casa parintilor, deocamdata). A mai ramas holul de la intrare, cu multe ferestre, in care am amenajat zona de birou, cu o minibiblioteca (creatie personala, nivel de realizare – incepator) si, bineinteles, un birou (pe care sincer, nu prea le folosesc, e mai comod statul tolanit, cu laptopul pe burta). Urcam la mansarda, unde “vastul” spatiu de 50mp este impartit in doua camere mari. In dreapta, va fi un dormitor, camera este finalizata, dar lipsesc decoratiunile, mobilierul, etc. In stanga, o camera careia nu i-am gasit inca utilizare, probabil va fi utilizata pentru petrecerile pe vreme urata, jocuri, barfe cu prietenii, etc. – ramane de vazut.

Am terminat si turul caselor, am prezentat si restul “mosiei”, sunt dator cu multe, multe poze, pe care o sa le pun intr-o postare ulterioara.

Mai e mult de munca, enorm, iar daca nu ma credeti, hai sa va scriu o lista scurta:

– foisor si gratar;

– o latura a gardului de la gradina;

– reconstruire bolta de vie;

– turnare alei pentru masina si alei pietonale;

– construire garaj – mai mult pentru mestereala decat pentru masina;

– finalizare fosa – toaleta din gradina isi face treaba, dar nu ne prea omoram dupa primitivism;

– inlocuirea geamurilor casei noastre cu unele termopan (scump, al naibii de scump);

– modificari estetice, ceva ziduri in plus la casa noastra, pentru aspect;

– placarea cu gresie a scarii casei noastre;

– izolarea podului casei noastre cu vata minerala;

– reparatii acoperis casa noastra + inlocuire rigips afectat (multumim constructorilor, ne ploua la mansarda intr-o veselie);

– mobilier, decoratiuni, electronice, electrocasnice, etc (mai scump decat scump);

Cred ca mai sunt, dar ma inseala memoria, acum. Mult de munca, timp si bani sa fie, chef avem cat cuprinde.

Sper sa ne fiti alaturi in povestea noastra, cu o vorba buna si un gand de bine, iar eu promit sa impartasesc toate intamplarile, cu bune si rele, ca, poate, altii, sa aiba de unde invata, sa nu repete ce am gresit noi.

O sa revin cu poze, din pacate nu am mai deloc poze cu fazele initiale, am inceput cu pozele in momentul in care ne-am mutat, lasandu-l singur pe fratele meu, la bloc. Se implinesc 3 ani la Pasti, 3 ani plini, 3 ani grei, dar frumosi, sper sa prindem ziua in care se vor implini 33 ani.

Va multumesc daca ati avut rabdare sa cititi pana la final.

O seara cat mai placuta!