Din cauza lipsei burlanului la casa parintilor, pe ploaie, apa din jgheab curgea intr-un singur loc. Si stropea. Si facea gaura. Si galagie. Si era urat, ce sa mai.
Cum problema cerea o solutie, dar buzunarul cerea o reumplere, a trebuit sa recurg la spiritul de intreprinzator care intervine in caz de avarie financiara 🙂 Si, bazat pe un principiu oarecum simplu al fizicii fluidelor (sau ceva de genu’ – nu-s in domeniu), am atasat, la capatul jgheabului, un lant. Al carui rol era acela de a face apa sa curga de-a lungul lui, si nu in alte parti. Si, sa stiti, chiar functioneaza. Dar, avand lantul atasat, apa ajungea, exact, tot intr-un singur loc. Solutia? O gramajoara de pietre, cu primul rand asezat intr-o gaura de 10cm, gaura care are rolul de a retine apa, fara ca aceasta sa se vada sub forma de balta.
Ei, cum e, aproape ingenios, nu? Pentru mine e multumitor, functioneaza, asta-i important 🙂 Si nici nu arata urat.
O seara placuta sa aveti, gospodarilor!
La noi in batatura 