Toate vechi si noua toate…

E liniste pe la noi. E o stare de letargie, parca nici gainilor nu le arde de nimic, am reusit sa le fac poze fara sa le alerg ca un bezmetic, ca de obicei, de radeau si gugustiucii de mine la cat de caraghios eram🙂 Astazi aveau o atitudine de parca ar fi asteptat sa se intample ceva. Cred ca tot din cauza asta am strans doar vreo trei oua amarate, fata de 10-12, cat e “portia” obisnuita🙂 Iata o parte din ele, cocotate pe piramida lui Kheops, editia de Arges:

IMG_20130206_133341

 

Se vede clar ca Florache, cocosul cocotat, e “idolu’ la femei”, in plan indepartat se vede cocosul nr. 2, fara nume, care e infrant mereu de Florache, deci sta mai retras, pandind momentele propice pentru a da iama in “gagici”. Coco e cocosul al treilea, de meserie “fraier”, isi ia bataita chiar si de la unele gaini mai “infipte”. Priviti-l, priviti-l si radeti de el, poate se imbarbateaza putin, altfel cred ca “trage a ciorba”, ca sa o parafrazez pe mama, cand face referire la gainile ce urmeaza a fi taiate🙂

IMG_20130206_133313

 

Dintre celelalte inaripate, cele mai elegante, in opinia mea, sunt de departe Blonda si Cioara (numele sunt puse de mama, rugam nu judecati prea aspru):

IMG_20130206_133431 IMG_20130206_133535

 

Din pacate, pe cat e de simpatica, Cioara noastra e pe duca, din nustiucefelde motive, i-a dat mama ceva medicamente, dar nu pare a se inzdraveni, astfel ca va fi, probabil, pe meniul urmatoarei saptamani. (Pentru cei carora le e inca greu sa taie gainile pe care le-au crescut inca de mici, le sugerez sa ia aminte, ca noi am trecut de faza asta, deja nu mai e atat de greu sa renuntam la ele, atunci cand soarta si momentul o cer)

In alta ordine de idei, prin gradina nu-i mare lucru, frunze putrezind, pamant umed, ceva iarba si ici-colo, cate-o minune. Usturoiul pus de toamna trecuta a rasarit, nu e foarte multumit de temperatura ambianta, dar se tine tare:

IMG_20130206_132601

 

Cateva garofite chinezesti (habar n-am daca asa se numesc, mama asa le spune) se ambitioneaza sa o ia inaintea primaverii:

IMG_20130206_132653In gradinita cu flori a mamei, singurele care si-au aratat timid frunzele sunt cateva zambile, care infrunta cu vitejie temperaturile astea care pe noi ne tin in casa:

IMG_20130206_132957

Din categoria “ce-am mai facut”, nu prea am cu ce sa ma laud, singurul lucru pe care l-am facut e ca am taiat coardele de vie ramase de la taierea boltii, si inca alte cateva crengi dintr-un piersic batran, mic si uscat, pe care l-am taiat mai la inceputul iernii:

IMG_20130206_132903 IMG_20130206_132838

 

Dupa cum se vede, mai am o portie de crengi de taiat, dar le-am lasat pentru o alta zi🙂

Cam atat de pe la noi, asa cum spune si titlul, nu-i nimic nou sau surprinzator, aceleasi de zi cu zi. Va las cu Bobita, sa va ureze el o seara placuta, ca eu mai am vreo doua capitole de citit🙂

IMG_20130206_133114

17 thoughts on “Toate vechi si noua toate…

    • Sa vinaaa, ca am atatea planuri🙂 Dar nu-mi vine deloc sa trebaluiesc, cand afara-s 5 grade.
      Iar sporul, sa fie, sa fie, ca mai am un hop si-am sarit parleazu’🙂

  1. ei, uite, asta e tonul care-mi place! ce-i cu atatea suparari cand primavara bate la usa, cand ai o gradina mare care asteapta cumintica sa o insamantezi, si cand mai ai un examen si ai terminat sesiunea. bafta multa!

    • Multumesc mult🙂
      Astept sa se incalzeasca, am de lucrat si la interior, prin casa, acolo unde sunt mai in largul meu decat in gradina :d
      Dar nici gradina nu va fi neglijata, e nerabdatoare mama sa bibileasca la rasaduri, cred ca a plictisit.o atata iarna rece🙂

    • Din ce am observat eu, nu sunt foarte pretentioase, si se extind relativ rapid. De altfel, sunt frumoase, dar trebuie tinute din scurt, ca sa nu se faca jungla🙂

  2. Eu nu am obiectii la postarea ta doar as vrea sa te intreb “bonita”e chiar asa fioros de sta in lanț?!?!nu pare din poza?!?mirela

    • Bobita al nostru e fioros doar cu necunoscutii, in rest e un scump. E legat cu lantul, dar lantul se plimba pe o sarma lunga de 40m, pe toata suprafata curtii. Am fi preferat sa fie dezlegat, asa cum e celalalt catel, dar, fiind un “iubaret” din fire, ne.a rupt cateva zeci de uluci din gard cat timp a fost liber, incercand sa iasa. Ii dam drumul doua seri pe saptamana, seara tarziu, si incercam, astfel, sa nu-l facem sa se simta captiv. Din pacate, nu poate sta liber tot timpul, nu e tocmai placut sa repari gardul in fiecare dimineata.
      Sunt deschis pentru sugestii, daca am putea proceda si altfel, nu e niciun fel de problema🙂

      • Băiat harnic si istet cum te vad din postari poate faci un plan si mesteresti un tarc si pt el ,daca e asa zurliu ! Ce zici?! Ceva fier ar fi de la bolta?!? O provocare pt tine?!? Mirela

      • Pai ne-am gandit si la asta, sa stii. Doar ca am o dilema, nu stiu daca e mai liber stand intr-un tarc de 10-15mp, sau alergand prin curte, chiar daca lantul ii impune anumite limite. O sa ma mai gandesc, iti multumesc pentru sugestie🙂

      • Sa sti ca m-am gândit exact la chestia asta dupa ce ti-am scris de tarc…sincer nu stiu nici eu….in tarc e adevărat ca e un spațiu mai mic depinde cit îl faci…deci nu stiu ce sa mai zic!!!! Mirela

      • Bună seara,
        Mi se rupe inima când văd astfel de poze cu prietenii noştri ţinuţi prizonieri legaţi în lanţuri. Tocmai mă pregăteam să vă sfătuiesc să faceţi ceva în privinţa asta. M-am bucurat însă când am citit comentariile, văzând totuşi că încercaţi să schimbaţi situaţia.
        Sugestia mea este să faceţi un ţarc, în care să îi băgaţi cuşca şi tot ce are el nevoie. Vă asigur că va fi mult mai fericit într-un ţarc de căţiva metri pătraţi decât cu lanţul greu atârnându-i atât de crud de gât, chiar dacă are 40 m disponibili de alergat. Sigur veţi fi şi dumneavoastră fericit atunci când îl veţi vedea şi pe el privindu-vă cu ochii veseli. Găsiţi un loc undeva în curte, pe sub un pom (exclus nucul !), pe lângă gard, şi construiţi-i teritoriul. Eu mă întreb uneori cum de pot unii oameni să ţină un suflet atât de pur legat în lanţuri o viaţă întreagă, de la viaţa de junior, la cea de senior. Mă şi gândesc cum se simte căţelul iarna când fierul atârnat de gât îngheaţă? Sau cum e când îşi scutură capul şi se loveşte cu lanţul?

        Am şi acum o imagine în minte, de vreo 10 ani, cu un câine a cărui zgardă (de fapt un lanţ) îi intrase zgarda în carne. Cred că stăpânul lui nu i-o mai schimbase de când era puiuţ. Nu pot uita şi îmi dau lacrimile când îmi aduc aminte. Ştiu, nu e cazul dumneavoastră, dar când îi văd ochii lui Bobiţă, şi văd lanţul acela, mi se sfâşie inima.

        Şi noi stăm la ţară, de 2 ani, şi avem 2 căţele de talie mare, rasă comunitară, luate de pe stradă. Sunt libere prin curte, nimeni nu se apropie de poartă, şi sunt atăt de fericite încât stau toată ziua hlizite cu gura pâna la urechi🙂. Au făcut şi stricăciuni, încercăm să găsim soluţii dar NICIODATĂ nu le vom înlănţui.
        Om fi noi oamenii, fiinţele supreme de pe Pământ dar suntem totuşi Homo sapiens sapiens şi e imposibil să nu găsim soluţii pentru orice problemă.

        Vă doresc numai bine, sănătate şi bucurii alături de toţi cei dragi.

      • O sa incercam in primavara asta sa-i facem un tarc, si, in functie de cum se va adapta, si daca ii va prii modificarea, va ramane sau nu legat.
        Din pacate, faptul ca n-am avut timp pentru el, sa il educam, se reflecta in stricaciunile pe care le face de fiecare data cand nu e legat.
        In rest, vaasigur ca atat Bobi, cat si Pufu, celalalt catel al nostru, sunt tratati regeste. Cel putin asta e punctul nostru de vedere🙂
        Va multumesc pentru comentariu, o sa tin cont de sfaturi, si sa vedem ce va fi.
        O seara placuta!

  3. mnoa, ce penibil… azi am facut o postare cu acelasi titlu ca al tau. s-a mai intamplat ca eu sa am acelasi subiect ca al altora sau altii ca al meu, dar si titlu, ma? penibil…
    in alta ordine, imi plac gainile golase si felicitari pt trecerea la alt stadiu ( al cu taiatul pasarilor), noi nu cred ca vom trece vreodata peste el. asta-i pragu`! am facut multe, ne-am calcat pe inima la multe, dar asta…e greu.
    pfoai, ce naspa!

    • Nu-i nicio problema, sunt aproape sigur ca n-o sa apara Eminescu de nicaieri, sa ne ceara drepturi de autor🙂
      In plus, nu-i absolut nimic penibil, cel putin nu in opinia mea, e vina noastra ca unele versuri si maxime consacrate se potrivesc, de multe ori, mai bine decat orice altceva? Si nici nu e chiar la fel, difera vreo doua cuvinte🙂
      Cat despre taiatul pasarilor, eu sunt convins ca veti reusi si voi, in cele din urma.

      Nu stiu daca ma crezi, nu ai niciun motiv anume s-o faci, dar chiar sunt nerabdator sa va apucati de treaba in solar, sa obtineti rezultate, va tin pumnii stransi sa aveti desfacere. O particica din mine va fi, sincer, bucuroasa, daca veti reusi in cele propuse.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s