Intrebari si (sper) raspunsuri

Am avut o perioada mai aglomerata si am lipsit de pe blog. Imi cer scuze pentru asta!

Noutati pe la noi nu prea sunt, vremea mohorata ne tine in casa, grundul ma asteapta cuminte, sa-l aplic pe tevile boltii, tapetul asteapta vremuri mai calde, ca sa il pot aplica pe perete, pamantul din gradina e imbibat cu apa, astfel ca nu pot sa termin de sapat. Nu am insamantat nimic in pahare, inca, de obicei in luna martie are loc activitatea asta, la noi. Deci, all in all, am cam lenevit ๐Ÿ™‚

Spuneam in titlu ca am intrebari, si m-as bucura sa primesc raspunsuri. Le trec frumos in ordine, daca stiti raspunsul la vreuna, nu ezitati sa comentati, imi veti fi de mare ajutor!

1. Am vazut in hipermagazinele consacrate cateva “electrocultoare”, respectiv varianta electrica a unui motocultor. La prima vedere, par mai mult decat in regula, mai ales ca-s foarte, foarte ieftine. Noi sapam toata gradina la harlet (sau cazma, in functie de zona, ca sa stiti despre ce vorbesc ๐Ÿ™‚ ). Ma gandeam daca aceste electrocultoare de 700-1000W ar fi “in stare” sa ma ajute sa maruntesc terenul. Stiu, un motocultor serios ar fi recomandat, dar e o investitie cam mare, avand in vedere ca nu facem “gradinarit de performanta”. In plus, electrocultoarele de care vorbesc sunt mai inguste, incapand astfel pe intervale mai mici, intre plante. In fine, nu vreau sa sune a reclama, vreau doar sa-mi spuneti daca merita achizitia, sau sa mentin inca vie traditia sapei si a greblei ๐Ÿ™‚

Edit: In unele locuri aparatu’ asta se numeste Motosapa electrica. Ma rog, sper ca s-a inteles la ce “utilaj” fac referire ๐Ÿ™‚

2. Nu am pus niciodata dovlecei in gradina. Pentru ca nu mancam, nu am mancat nici cand am fost mici. Am mancat la mama-soacra o “supa crema de dovlecei”, mi s-a parut groaznica. Am auzit, totusi, ca ar fi retete mai reusite de preparare a dovleceilor. Care ar fi preferatele voastre, ce imi recomandati? Tot pe tema “Cucurbita pepo”, dovleceii aceia frumosi, Pattison parca le spune, in afara de frumusete, au ceva caracteristici speciale (mai dulci, mai rezistenti, mai, mai, mai…?) Imi plac tare mult, dar vreau sa stiu daca sunt buni la gust ๐Ÿ™‚

3. Foliile acelea cu protectie UV, de culoare verde deschis, care se gasesc in hipermarket-uri pe la 10-15 lei metrul liniar, fac fata intemperiilor, macar pe o perioada de 2-3ani? N-am renuntat la vechile idei, inca vreau sa ii fac mamei un solar micut, pentru gradinareli timpurii. Daca nu, recomandati-mi o folie la care raportul calitate-pret sa fie cel mai apropiat de bugetul meu “stramtorat”.

4. Pe o tema care nu are absolut nicio legatura cu gradinaritul, broscuta mea e de vanzare. Nu tin neaparat sa o vand, dar daca gasesc pe cineva care poate sa-mi ofere pretul pe care cred eu ca-l merita masina, poate o marit. Nu vreau sa scap de ea, o am de ceva timp si am avut foarte mare grija de ea, si as fi fericit daca i-as gasi un nou stapan care s-o ingrijeasca cel putin la fel de mult. Daca nu, va ramane cu noi. Daca vrea cineva cateva detalii, va rog intrebati, nu-i nicio suparare ๐Ÿ™‚

5. Revenind la ale noastre, am comandat, de la Banca de Gene din Suceava, cateva “mostre” de seminte. Din ce am citit, initiativa lor mi se pare laudabila. As vrea sa stiu, totusi, in momentul in care ridic plicurile de la Posta, am vreo obligatie fata de respectiva societate? Mai precis, sunt obligat sa expediez, la incheierea sezonului, seminte catre Banca de Gene, sau ceva de genul acesta? N-as vrea “sa ma leg la cap” fara motiv.

6. O ultima intrebare mai am, si ati scapat de mine ๐Ÿ™‚ Avem, la bunici, cam un hectar de teren arabil, si o jumatate de hectar de pruni. Cu prunii ne-am descurcat, incercam sa ne ocupam de ei cat mai bine, pentru ca tuica inca se vinde bine. Cu terenul, avand in vedere ca distanta pana acolo este de aproximativ 65km, credeti ca merita sa il cultivam, ba chiar sa mai arendam, “neoficial”, si terenurile altor cateva persoane in varsta? Ideea e ca nu putem ajunge foarte des pe acolo, dar ne-ar fi de ajuns daca am reusi, macar, sa producem cat sa nu mai cumparam cerealele pentru pasari. Merita sa investim timp si efort in treaba asta, sau mai bine ne vedem de treaba si cumparam cerealele “de-a gata”, mai ales ca nu consumam cine stie ce cantitati industriale?

Cam asta ar fi pentru astazi, n-am scris nimic util pentru altii, dar, cu putin noroc, o sa incep si o sa finalizez cateva “proiecte” de-ale casei, in primavara aceasta.

Astept raspunsurile voastre, ajutati un biet om cu chef de munca, bani putini, si idei cat cuprinde!

Advertisements

Leapsa te-ndeamna la joaca :)

Am primit o leapsa. E prima pentru mine.

Trebuie sa jucam, deci, c-asa-i frumos. Regulile suna cam asa:

  1. Prezinta blogul/ persoana care te-a nominalizat.
  2. Scrie 11 lucruri despre tine.
  3. Raspunde intrebarilor primite si formuleaza 11 intrebari.
  4. Nominalizeaza 9 bloguri pe care le ai in blogroll.
  5. Anunta persoanele in cauza ca le-ai dat leapsa.

Persoana care m-a nominalizat – leapsa vine din partea Iulianei.

Mai departe, despre mine:

  1. Sunt cel mai tanar (cred) dintre bloggerii gradinari, avand doar 22ani.
  2. Am jucat fotbal de performanta pentru o echipa din Pitesti timp de 9 ani, dar, din pricina unor probleme minore la inima, am fost fortat sa renunt, lasand fotbalul sa devina doar un hobby.
  3. Sunt student si angajat la privat, iar timpul mi-l impart intre facultate, serviciu, Vera (jumatatea feminina :)) si numeroasele activitati din curtea noastra.
  4. Imi place sa fac aproape totul de unul singur, sau cu ajutoare din partea familiei, evitand astfel sa apelez la asa-zisi specialisti, cu exceptia situatiilor in care asistenta specializata este mai mult decat utila.
  5. Sunt un “grammar nazi”, nu imi plac greselile in exprimare, greselile de redactare, precum si orice alta forma a celor amintite. Consider ca stapanirea unui minim de cunostinte asupra limbii romane si folosirii ei ar trebui sa fie eliminatorii inca din clasele primare.
  6. Sunt, de multe ori, “iute la manie”, dar ma calmez repede.
  7. Accept si respect dreptul fiecaruia de a crede in ceea ce considera ca-i aduce implinire morala, dar eu aleg sa fiu sceptic in ceea ce priveste religia, din motive concrete, dar care nu merita a fi amintite aici.
  8. Imi plac cainii. Imi plac cainii mai mult decat imi plac oamenii. In fond, imi plac mai toate animalele, dar cainii, de orice rasa, de orice tip, au un loc aparte in viata mea.
  9. Nu sunt influentat de “gura lumii”, nu plec urechea la vorbe aruncate la nervi, nu cred in barfe.
  10. Nu sunt superstitios, orice superstitie ma amuza, nicidecum sa ma sperie, si nici nu ma face sa actionez in vreun anume fel.
  11. Si, ca sa inchei cu o lauda, pot sa afirm cu tarie ca, la 22 ani, ma pricep la amenajari, constructii si gradinarit, mai mult decat multi care au de doua ori varsta mea, dar am inca multe de invatat, mai ales intr-ale gradinaritului.

Intrucat Iuliana nu a formulat alte intrebari, voi raspunde si eu la aceleasi intrebari care i-au fost adresate ei. Asadar:

  1. Ce v-ar place sa faceti in timpul liber? – As calatori. As calatori in toate colturile lumii. Am avut norocul sa vizitez cateva tari din Europa, dar nu cred ca m-as opri vreodata, daca mi-ar permite timpul si buzunarul. As vrea sa fiu “turist” de meserie ๐Ÿ™‚
  2. Ce parere aveti despre viata la tara? – Avand in vedere ca am ales sa fug de “cluburi si discoteci” pentru animale, curte, iarba si gradina, cred ca nu mai e nevoie sa mentionez altceva.
  3. Care sunt dulciurile preferate? – Am o slabiciune pentru pandispan si pentru clatite cu finetti si banane.
  4. Care e cartea preferata? – Stiu ca suna ca afirmatia unui om care n-a citit altceva decat prospecte si retete, toata viata, dar nu am o carte preferata. Mi-am permis cateva vise preadolecentine, si am recitit cateva volume din seria Jules Verne, iarna aceasta, iar, mai apoi, am inceput, dar n-am avut timp sa o termin, Mont โ€“ Oriol, a lui Guy de Maupassant.
  5. Va plac lucrurile lucrate in casa? Lucrati si voi? Ce? – Imi plac, am vazut multe hainute reusite. Eu nu lucrez, se intelege ๐Ÿ™‚
  6. Ce parere aveti despre obstacolele intalnite in viata? – Sunt necesare pentru conturarea unor personalitati puternice, ne ajuta, ne intaresc. Cine nu simte cum e sa fie greu, cum poate sa aprecieze ce e usor?
  7. Credeti in soarta/ destin? – Nu.
  8. Ce fel de muzica ascultati? – Acasa nu prea ascult, iar in masina, Magic FM si Europa FM, muzica actuala nu ma defineste.
  9. Aveti animale? De care? Cum se numesc? – Avem doi caini, un maidanez, Bobi, si o corcitura reusita de pekinez, Pufu. Avem vreo 30 de gaini, si cam atat. Am avut si o pisica, dar nu s-a inteles cu Bobita. In rest, gugustiuci, vrabii, si cate-un soricel ๐Ÿ™‚
  10. Ce va linisteste? – Un sarut pe frunte din partea ei si sa-mi vad parintii zambitori, fara prea multe griji.

Mai departe, ar trebui sa nominalizez 9 blog-uri, dar, in blogroll-ul meu, majoritatea au fost deja nominalizati de catre alti colegi bloggeri, asadar, spun pas.

Multumesc pentru leapsa, a fost interesant, cu ocazia asta, am mai postat si eu ceva, ca intrasem intr-o pauza ๐Ÿ™‚

O zi frumoasa tuturor!

ย 

Miercuri, 13.

Rece si trista – asa-i vremea pe la noi. Vantul rece ne tine in casa, abia iesim pe la gaini, dupa lemne, si poate alte iesiri scurte. E deprimant sa stai afara acum. Noroiul din gradina, baltile, burnita marunta care-ti inclesteaza porii, cainii zgribuliti in cotet, totu-i ud si rece. Totu-i ud si trist. Totul e croit sa ne faca sa ne ascundem in cele mai calde unghere de prin casa, sa stam cocotati pe sobe, sa nu iesim din plapuma.

Pufu e singurul care nu are nicio problema cu vremea, in fiecare seara fuge la “nunta”. Fiind perioada pe care o stim, cand pe caini ii apuca dragostea, el e fruntas cand apune soarele. Dimineata, la rasarit, se intoarce noroit, ud, si se zgribuleste in cotet. Nu-ti vine sa-l certi, cand il vezi cat de mustruluit e.

Bobita, la ai sai 12 ani frumosi, da semne de batranete, iese mai rar din cotetul lui, e mai sensibil la frig, dar se mentine vajnic strajer al curtii, nu lasa niciun trecator stingher sa ramana nelatrat cand trece prin dreptul curtii.

Gainile, nu par nici ele foarte afectate, ratia de oua e in parametri, mocirla le place de fel, baltile asemenea.

In alta ordine de idei, am mers duminica la Targul Saptamanal din Pitesti, si nu m-am putut abtine sa nu cumpar cateva jucarii. Jucarii de oameni mari, zic:

IMG_20130213_121922

IMG_20130213_121727

IMG_20130213_121717

 

Am luat, asadar, un tarnacop, 15lei, un baros de 8kg, cu 50lei, si cate o coada de 6lei pentru fiecare. Poate ati crede ca sunt oarecum inutile, dar nu-i deloc asa, in viitorul apropiat avem de batut cateva tevi pentru o semi-bolta de vie, in gradina, deci barosul de va fi mai mult decat util. La fel si tarnacopul, caci la primavara avem de sapat santuri destinate tevilor de scurgere a apei. Plus cateva alei betonate, care necesita o pregatire a terenului.

Am luat de la serviciu cateva sute de pahare de unica folosinta, pentru rasaduri, si, din hipermarket, cate doua soiuri de seminte de morcov si salata verde. Avem deja din anii trecuti seminte pentru rosii, castraveti, vinete, pepeni, ardei, salata, o sa mai cumparam arpagic pentru ceapa, rasaduri de varza, si cateva alte soiuri care nu-mi vin acum in minte.

 

P.S.: Imi cer scuze pentru titlu, n-am reusit sa gasesc ceva potrivit ๐Ÿ™‚

J’ai fini!

Si cu bune, si cu rele, sesiunea s-a-ncheiat,

Nu stiu daca-i rau sau bine, dar ma simt “eliberat”.

Asteptam acum sa vina, pe-ai sai cai de rasa pura,

Primavara – mandra floare, cu verdeata si caldura.

Pan-atunci, mai stam putin, ca sa fuga iute geru’

De frica sa n-amortim, imbratisam caloriferu’.

Pan-acusi n-am scris in versuri, nu-s vreun Eminescu mic,

De v-o placea, ori de nu, eu tot continui sa zic.

Si va zic de tot ce-mi vine, va povestesc toate cele,

Cum ma supar-una lume, cum e rau cand dai de rele.

Va spun si de cele bune, de-astea am parte mai multe,

Iara cine-i plictisit, il invit sa nu m-asculte.

Va astept aici la noi, va astept in batatura,

Cu o vizita placuta, cu un sfat si-o vorba buna.

Iara voi, cei, ce intrati, mereu, mereu, la noi in curte,

Va doresc cat mai mult bine, noroc si-mbratisari multe.

Nu ma criticati prea aspru, de nu-s tuturor pe plac,

Nu-s vreun scriitor maiastru, dar din inima o fac.

Multumesc inca o data, daca ne treceti de prag,

Daca stati, macar o clipa, sa cititi ce scriu cu drag.

Scumpa seara sa aveti, in familiile voastre,

Reveniti oricand, cu drag, s-aflati treburile casei.

 

 

 

O seara frumoasa tuturor!

Toate vechi si noua toate…

E liniste pe la noi. E o stare de letargie, parca nici gainilor nu le arde de nimic, am reusit sa le fac poze fara sa le alerg ca un bezmetic, ca de obicei, de radeau si gugustiucii de mine la cat de caraghios eram ๐Ÿ™‚ Astazi aveau o atitudine de parca ar fi asteptat sa se intample ceva. Cred ca tot din cauza asta am strans doar vreo trei oua amarate, fata de 10-12, cat e “portia” obisnuita ๐Ÿ™‚ Iata o parte din ele, cocotate pe piramida lui Kheops, editia de Arges:

IMG_20130206_133341

 

Se vede clar ca Florache, cocosul cocotat, e “idolu’ la femei”, in plan indepartat se vede cocosul nr. 2, fara nume, care e infrant mereu de Florache, deci sta mai retras, pandind momentele propice pentru a da iama in “gagici”. Coco e cocosul al treilea, de meserie “fraier”, isi ia bataita chiar si de la unele gaini mai “infipte”. Priviti-l, priviti-l si radeti de el, poate se imbarbateaza putin, altfel cred ca “trage a ciorba”, ca sa o parafrazez pe mama, cand face referire la gainile ce urmeaza a fi taiate ๐Ÿ™‚

IMG_20130206_133313

 

Dintre celelalte inaripate, cele mai elegante, in opinia mea, sunt de departe Blonda si Cioara (numele sunt puse de mama, rugam nu judecati prea aspru):

IMG_20130206_133431 IMG_20130206_133535

 

Din pacate, pe cat e de simpatica, Cioara noastra e pe duca, din nustiucefelde motive, i-a dat mama ceva medicamente, dar nu pare a se inzdraveni, astfel ca va fi, probabil, pe meniul urmatoarei saptamani. (Pentru cei carora le e inca greu sa taie gainile pe care le-au crescut inca de mici, le sugerez sa ia aminte, ca noi am trecut de faza asta, deja nu mai e atat de greu sa renuntam la ele, atunci cand soarta si momentul o cer)

In alta ordine de idei, prin gradina nu-i mare lucru, frunze putrezind, pamant umed, ceva iarba si ici-colo, cate-o minune. Usturoiul pus de toamna trecuta a rasarit, nu e foarte multumit de temperatura ambianta, dar se tine tare:

IMG_20130206_132601

 

Cateva garofite chinezesti (habar n-am daca asa se numesc, mama asa le spune) se ambitioneaza sa o ia inaintea primaverii:

IMG_20130206_132653In gradinita cu flori a mamei, singurele care si-au aratat timid frunzele sunt cateva zambile, care infrunta cu vitejie temperaturile astea care pe noi ne tin in casa:

IMG_20130206_132957

Din categoria “ce-am mai facut”, nu prea am cu ce sa ma laud, singurul lucru pe care l-am facut e ca am taiat coardele de vie ramase de la taierea boltii, si inca alte cateva crengi dintr-un piersic batran, mic si uscat, pe care l-am taiat mai la inceputul iernii:

IMG_20130206_132903 IMG_20130206_132838

 

Dupa cum se vede, mai am o portie de crengi de taiat, dar le-am lasat pentru o alta zi ๐Ÿ™‚

Cam atat de pe la noi, asa cum spune si titlul, nu-i nimic nou sau surprinzator, aceleasi de zi cu zi. Va las cu Bobita, sa va ureze el o seara placuta, ca eu mai am vreo doua capitole de citit ๐Ÿ™‚

IMG_20130206_133114

Ce ma supara azi…

Cred ca sesiunea si alte evenimente recente m-au facut sa acumulez ceva mici frustrari, si ar fi bine sa scap de ele aici. In plus, n-am mai postat nimic de cateva zile bune, si e pacat, o sa credeti apoi ca am uitat de voi, de blog, de lume ๐Ÿ™‚

Incep cu o chestie pe care o vad tot mai des. Soferii care nu au invatat inca despre modul de utilizare al proiectoarelor de ceata. Pur si simplu numele lor nu le spune nimic despre modul de utilizare recomandat…Tot aici ii bag si pe cei cu “csenon aftarmarchet”, niste becuri cu o putere mult prea mare pentru tipul de far pe care sunt montate, e o minunatie sa ploua, sa fie noapte, strada neiluminata, si sa-ti vina un asemenea specimen din contrasens.

O alta problema – profesorasii de moda veche. Nu o sa inteleg in veci logica urmatoare: daca nu stii nimic, te trec cu 5, ca mi-e mila de tine, daca stii, dar nu stii tot, te pic, “ca sa te ambitionez, ca poti sa inveti si nu vrei”. Mi se pare cel putin aiurit modul asta de evaluare, prin care se premiaza lipsa totala a cunoasterii.

Ma mai supara si persoanele in varsta care considera ca statul la coada nu li se aplica si lor, ca “sunt batrani”. E o minunatie dupa 4 ore de examen, 12ore de munca, si doar 2 ore de somn, sa mergi undeva unde trebuie sa stai la coada, si sa fii nevoit sa le explici pensionarilor ca nu, ei nu beneficiaza de tratament privilegiat doar pentru ca sunt in varsta, si sa iti dea coate toate babutele, ca “se grabesc”. Unde s-ar putea grabi, nu stiu, ma depaseste…

Ma deranjeaza teribil birocratia de la noi, atitudinea “ghiseistelor”, precum si clasica metoda “platiti la colega”…N-am inteles niciodata de ce trebuie platite 3 angajate pentru a face munca unei singure persoane. Nu as vrea sa supar eventualii bugetari care imi citesc “plangerile”, dar trebuie sa recunoastem cu totii ca te duci mai cu drag sa sapi buruienile, decat sa platesti ceva la Finante…

Inchei “apoteotic” cu stimabilii nostri politicieni, niste oameni de toata jena, nedemni de statutul social si pozitia pe care o ocupa. Din fericire (sau din pacate?) am lucrat in ziua votului, asa ca n-am mers la vot, nu stiu daca am facut bine sau rau, din punctul de vedere al celorlalti, dar eu ma simt impacat ca nu am mers sa legitimez autoritatea pe care si-o asuma imbuibatii care ne-au distrus prezentul si ne-au amanetat viitorul. Ar trebui sa le urez un clasic “Sa va fie rusine!”, dar nu m-aude nimeni, si de-ar auzi, i-ar durea-n cot.

O seara frumoasa tuturor, eu ma duc sa invat, mai am un examen si gata!